Ce faci când nu poţi evita o discuţie cu un plicticos?

Cunoşti vreo persoană atât de plicticoasă, că-ţi vine somnul chiar şi când doar ii pronunţi numele?
Eu am o adevărată colecţie : o fostă colegă de liceu care vorbeşte atît de mult încât din momentul în care ne întîlnim întâmplător şi până la plecare, nu fac altceva decât sa caut motive pentru a grăbi despărţirea. Ea este motivul pentru care nu merg la muzeu ( unde lucrează ) decât când ştiu că nu o găsesc acolo în ziua aceea. Am fost 36 de colegi de clasa si are update-uri uimitor de precise despre fiecare dintre noi,inclusiv subsemnata, deşi pot să jur că nu eu sunt de vină. Partea ciudat e ca stie lucruri asupra carora chiar am vrut  sa pastrez secretul…
Apoi o mătuşă surdă, care repetaă aceleaşi poveşti la fiecare vizita in ultimii 20-30 de ani, din ce în ce mai tare, până simţi că te ia cu capul. E foarte drăguţă şi face cele mai bune negrese din intreaga lume, şi în ciuda faptului ca uneori ne confundă şi ne încurcă cu personaje din trecutul ei, nu îşi uită nici poveştile şi nici că reţeta negresei e secretă şi nici nu ne-o dă, în ciuda tuturor trucurilor si investigaţiilorpe care le organizăm pentru a afla. A devenit o tradiţie de familie vânătoarea de reţete din preajma fiecărei sărbători şi cu atât e mai bună prăjitura, cu cât ştii că e singurul loc unde o poţi savura.
Apoi mai am un coleg care nu e plicticos dar e bâlbâit şi, Doamne cât e de frustrant să termine de spus ce are de spus, că-i atâ de bâlbâit şi totuşi are atât de multe lucruri interesante de spus, că-ţi vine să-l scuturi de toate vorbele pe care să le pui apoi la loc ca pe un puzzle, să nu pierzi nimic din toate minutele pe care le-ai putea pierde dacă-ţi pierzi răbdarea şi totuşi il strângi de gâtul ala cu un mărul lui adam mare pe care il bănuieşti de gâtuire răutăcioasă cu scop de frustrare pînă te duci cu capu’

Ok, desigur că există şi plicticoşi întâmplători, pe care îi poţi evita, sau de care poţi scăpa cu un simplu ” scuze, sunt grabită” sau “am o durere de cap cumplită ” mă rog, scuze din astea străvezii, care te salvează de un interludiu de căscături reprimate.

Şi, desigur, mai e şi reversul medaliei: Fiica surorii mele, are opt ani şi îmi spune ” Mă cam plictiseşti , daca nu te joci cu mine doar ce vreau eu !” Iar Alex, fiul unei vecine cu care mă inţeleg foarte bine, când o insoţeste pe maică-sa la cafeaua de duminică dimineaţa de pe terasa mea, constată aproape săptămânal că ar trebui sa mai vedem ce e nou in oraş, că altfel devenim plicticoase……..pfffffffffffffff!… Şi Pa!

Published by

mihrina

As vrea sa impart cu tine povestiri ce mi se par interesante...

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s